Timeless

Timeless

marți, 23 februarie 2010

Covered In Skin


Pe masura ce apa se scurge si raceste usor pe spatele meu ma gandesc cat de imposibil mi-ar fi sa imi imaginez viata mea altfel. Mai buna, mai rea, nu conteaza. Nu stiu cum ar fi putut fi mai diferita de ceea ce imi imaginam acum cativa ani. Dar anii trecuti sunt vagi, lipsiti de sens, goi. Dar cred ca a meritat tot prin ce am trecut pana acum, pentru ca daca nu s-ar fi intamplat mai nimic din lucrurile acelea, nu as fi stiut acum tot ce stiu. Nu sunt lucruri importante, dar sunt lucruri despre mine. Imi place sa cred ca in fiecare zi descopar cate un nou sentiment, sau derivatii ale altor sentimente.
Nu as putea niciodata sa ma duc in fata unui baiat sa ii zic ca il plac. Nu as putea niciodata sa stau fata in fata cu o persoana pe care o urasc fara sa rosesc de furie. Imi pot ascunde sentimentele fata de oameni foarte usor. Imi place ca ma balbai atunci cand cineva imi face un compliment. Imi place sa observ cum se uita cineva la mine cu un oarecare respect dar nu spune ce are de spus si deasemenea imi place cand desi nu scoti un sunet vad in ochii tai tot ce ai de spus. Dar nu am curajul sa iti spun ca inteleg. Imi place ca un zambet sincer din partea oricui ma face sa fiu mai buna, chiar daca pentru putin timp. Dar urasc cand cineva nu e sincer. Nu obisnuiesc sa mint, poate ca mai ocolesc adevarul, dar nu in situatii importante. Pot fi egoista, dar si altruista. Imi place sa ajut oamenii dar cand am nevoie, astept sa ma ajuti si tu, ceea ce rar se intampla. Dar nu ma mai deranjeaza pentru ca ma gandesc ca sunt alte lucruri si mai rele. Ce-i drept, pana si eu sunt mai rea cateodata, dar ma simt bine in pielea mea. Si sunt rea numai cu cine cred eu ca merita, sau cu o persoana cu care nu ma inteleg. Nu sunt geloasa si nu invidiez pe nimeni, poate nu in sensul rau al cuvantului.
Imi place sa beau vin rosu si sa fumez in timp ce citesc o carte buna. Imi place sa vizez inainte sa adorm, sa regizez scurt-metraje in mintea mea pe masura ce adorm. Imi place sa ma gandesc la un anume el pentru ca dupa ceva timp sa imi dau seama ca nu e asa cum m-am gandit eu ca va fi. Imi place sa plang cand sunt singura de fericire, de tristete, nu conteaza, numai ca stiu ca dupa aceea ma voi simti bine, de parca toata greutatea de pe umeri mi-a fost ridicata si s-a risipit prin lume. Imi place ca esti orb, pentru ca in felul asta totul e perfect in mintea mea. Si imi place ca nu intelegi o iota din ce scriu. E destul de amuzant tinand cont ca totul e trecator si ca maine va fi la fel ca azi. Alta zi in care orele trec. Am citit undeva ca pe masura ce trec anii, oamenii nu se schimba, ci devin din ce in ce mai mult ei insisi. Se dezvolta, dar nu se schimba. Numai ca nu inteleg cum de unii din noi nu vor sa stie sau sa faca mai multe. Eu daca nu stiu, daca nu cunosc ma simt pierduta, nu suport sa uit si cateodata imi doresc ca secundele ce s-au transformat in trecut sa nu mai fie atat de incetosate, atat de fugare. Vreau sa sti ca imi e greu sa ignor, dar excelez facand-o. Cateodata e necesar, chiar si pentru a demonstra ceva. Imi e greu sa urasc, dar o fac. Am un gol in stomac care cere sa fie umplut iar ura e cel mai usor de simtit cand ai impresia ca nu poti simti orice altceva.

With the moon i run, far from the carnage of the fire sun.

Un comentariu:

  1. E bine ca n-ai regrete, uite un scurt metraj foarte dragut http://www.youtube.com/watch?v=uy0HNWto0UY

    RăspundețiȘtergere